Eram într-un autocar în care, fiind mai gol la început, mi-am pus lucrurile pe scaunul de lângă mine. La fiecare stație mai trăgeam câte o privire pe geam, să văd dacă e nevoie să eliberez scaunul alăturat. La una dintre stații am observat că sunt mai mulți oameni, așa că am început să îmi iau lucrurile; la un moment dat, apare o femeie la vreo 55 de ani presupun și practic se trântește lângă mine.

Uneori mi se mai întâmplă să fiu întrebat frumos dacă locul e liber și abia apoi persoana ia loc. Dar aceste cazuri sunt prea rare, așa că nu prea mă afectează. Ce m-a deranjat a fost că femeia nici nu a așteptat să îmi strâng toate lucrurile și s-a trântit pe scaun. Aveam o geantă de laptop pe care am luat-o prima dată, o sticlă de apă și o parte din geaca a cărei mânecă s-a blocat sub fundul doamnei: după ce am tras de 3 ori s-a prins și ea și s-a mișcat un milimetru mai încolo, superb. Mi-am văzut de drum, întorcându-mi privirea la geam. Am preferat sa îmi bag căștile să ascult o melodie, decât sa mă cert fără sens.

Un lucru însă mi-a atras atenția. La fiecare biserică pe lângă care treceam cu autocarul, femeia în vârstă își făcea cruce, nimic neobișnuit… Ce m-a intrigat pe mine a fost schimbarea ei bruscă. Chipul i se lumina, căpătând o expresie angelică și, cu patos, mișca degetele în semnul crucii de parcă ea știa ceva în plus față de noi, muritorii de rând. Era un contrast interesant pentru că înainte de asta era vizibil nervoasă sau revoltată pe ceva anume, tensiunea se simțea în prezența ei.

Dar ca prin minune, la văzul bisericii, s-a dezamorsat dintr-o bombă cu c4 într-una cu vată pe băț. O adevărată minune, aș putea spune! Probabil că dacă la stația la care a urcat ar fi fost o biserică prin preajmă, s-ar fi comportat mai politicos, nu știu, zic și eu! După faza asta, căpătă o expresie plată și își puse de pe YouTube un audiobook sau conferință cu titlul Revelația Lui Iisus sau ceva de genul.

Serios spun că la un moment dat am trecut pe lângă o biserică în construcție care avea doar 2 pereți și o cruce suspendată pe acolo, dar femeia nu a ezitat să își arate devotamentul. Dar unii dintre noi mai aproape că se închină și la o cruce dintr-un cartof tăiat, așa că nu e prea mare mirarea. După o oră jumătate de mers, șoferul oprește 10 minute la o benzinărie, ies la puțin aer rece, îmi întind puțin mâinile după ce am stat ca într-o conservă și admir peisajul aprinzându-mi o țigară alături de alți oameni. La întoarcere, tanti nu se sinchisește să se ridice că eu aveam locul de la geam. Îi zic ceva asemănător: îmi permiteți vă rog? La care ea își da ochii peste cap deranjată din comoditatea ei. În fine, acesta este un caz izolat și cu siguranță astfel de comportamente nu vedem mereu, nu?

Bine, bine! Poate că se mai întâmplă de Paște la Înviere când se împarte pâinea înmuiată în vin și se formează o îmbulzeală imensă de nici nu mai vezi nimic, ci doar geaca din față care miroase a fum și a ceară de lumânări unde din păcate îți este mereu presat obrazul de acel material îmbâcsit.  Dar e de înțeles și merită efortul pentru că mna, mereu cine se pune în față la altar are o problemă urgentă și trebuie să se întoarcă în grabă acasă împingând toate rândurile.  Noi ceilalți suntem foarte înțelegători și știm că Paștele nu se termină și ne așteptăm rândul civilizat… sau nu.

Okey, să nu mai zic nimic de moaște unde toată lumea e nerăbdătoare, se comportă urât, mai puțin când ajung în fața altarului, e de înțeles, acolo simt prezența divină!

Ce voiam să subliniez este că această izolare a credinței, această mentalitate care e ceva de genul: Tu ești prost, lasă ca știu eu ce relație am cu Doamne, Doamne, hai, fuga de aici!

Cred că mesajul este puțin interpretat greșit aici, sau se pune prea mult accent pe credința personală.  Toate dogmele religioase au un mesaj asemănător sau o învățătură, este vorba despre noi,  despre comunitate. Dacă ești singurul la biserică în noaptea de Înviere nu cred că o să fie la fel.  Impactul se produce atunci când ne strângem toți la un eveniment și toată energia noastră se concentrează într-o singură direcție sau gând.

Este vorba despre noi și cum să facem să conviețuim unul cu celălalt și să comunicăm, acceptându-ne diferențele, crezurile, culturile etc.  Dacă doar relația cu divinitatea este bună și pe cei din jur îi tratăm ca pe niște moluște, cred că în această situație temelia pe care este așezată credința a fost asimilată greșit.

La final, vă las cu un banc:

Sau nu, că nu îl găsesc :))

  •  
    2
    Shares
  •   
  • 2
  •  

Comments

Categorii: Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *